VIAȚA LUI ȚUȚU CĂCĂNARU, ÎNTRE PUTERE ȘI PÂRNAIE

Viața lui Țuțu Căcănaru, între putere și pârnaie

roman satiric de Călin-Liviu Georgescu

Carte de înaltă calitate tipografică, hardcover, cu supracopertă glossy, format Livre de poche extins, 12,5 x 20,5cm

Călin-Liviu Georgescu: ”Ai să te bucuri când ai să afli că în cartea mea,”Viața lui Țuțu Căcănaru – între putere și pârnaie” relatez, în amănunt și cu peripeții, modul palpitant în care dinastia Căcănarilor a acaparat, pas cu pas, țara noastră, l-a pus în fruntea țării pe actualul președinte, Țuțu Căcănaru și a marcat începutul democrației Căcănarilor, culminând cu schimbarea numelui țării noastre din România, în Maronia. După acea schimbare, românii s-au numit maroni, limba română, limba maronă iar drapelul tricolor a fost înlocuit cu drapelul maro cu stele bej, acela care flutură și azi deasupra palatului prezidențial, deasupra instituțiilor și, poate cel mai jenant, deși, poate că cel mai oportun, deasupra Arenei Naționale atunci când Naționala noastră de fotbal, Naționala Maroniei, echipată, deasemenea, în echipamentul său maro, însă cu dungi, joacă unul dintre tristele sale meciuri de fotbal. Însă cititorul nu se va bucura să afle că românii nu au obiectat prea mult atunci când președintele Țuțu Căcănaru a anunțat că România se va chema Maronia și, nici în această carte, nici în ”Viața lui Țuțu Căcănaru – între putere și pârnaie”, nu voi izbuti să explic de ce, cu toate că voi încerca din răsputeri. Poate că este, omenește și rațional, de ne-explicat. Sau poate că mi se pare mie.
– Români! Eu președintele vostru, Țuțu Căcănaru, am să vă dau azi niște vești mari!
– Fie să fii ales și-n al treilea mandat! Câte vești vrei să ne dai azi?
– Două vești.
– Sunt vești bune, mărite Căcănaru?
– Da. Una este o veste bună și cealaltă este una încă și mai bună. Pe care vreți să v-o spun mai întâi?
– Spune-o mai întâi pe aceea care este încă și mai bună!
– Iat-o: voi nu veți trăi niciodată ca oameni bogați!
– Dar cum vom trăi, luminate Căcănaru?
– Veți trăi în bunăstare.
– Asta nu-i rău deloc. Dar care-i diferența?
– E simplu. Voi ați fost vreodată bogați?
– Nu.
– Dar în bunăstare ați trăit vreodată?
– Uneori.
– Ei bine, veți fi din nou cum ați fost și nu cu mult mai mult decât atât!
– Dar care este diferența dintre bogăție și bunăstare? Nu sunt ele, oare, același lucru?
– Din fericire, nu. Bogăția o ai. Bunăstarea ți se dă.
– Aha.
– Pe scurt, vreți să aveți? Sau vreți să vi se dea?
– Nu se poate ambele?
– Nu.
– Atunci, bine. Vrem să ni se dea bunăstare!
– Bună alegere, dragi români.
– O întrebare.
– Ziceți.
– Bogăția aceea…
– Da, ce-i cu ea?
– Dacă nu o s-o avem noi, cine o s-o aibă?
– Dar ce, vreți griji?
– Nu.
– Atunci, să n-aveți voi grija bogăției. Altă-ntrebare.
– Alta n-avem. Și-acum, că n-ai dat vestea încă și mai bună, spune-ne și vestea cea bună!
– Vestea bună este că, dacă vreți bunăstare, nu vă mai puteți numi români.
– Dar cum, mărite Căcănaru?
– Maroni.
– Ca culoarea?
– Da.
– De ce?
– Ca să afirmați, prin însăși numele vostru, culoarea maro a acestui pământ strămoșesc roditor!
– Asta-i tot? Doar pentru atât de puțin lucru să renunțăm noi la numele pe care l-au purtat cu mândrie moșii și strămoșii noștri?
– N-ajunge?
– Deloc.
– Atunci, vă veți numi maroni fiindcă toți oamenii de pe glob care vor primi bunăstare se vor numi maroni, ca o mare și fericită familie maron. Oare nu a venit timpul să intrăm și noi în rândul lumii, oameni buni?
– Altă cale nu există?
– Mă tem că nu.
– Și România cum se va numi?
– Maronia.
– Și limba română?
– Limba maronă.
– Și dacă pe un om îl cheamă, să zicem, Petre Roman, cum o să-l cheme după aceea?
– Petre Maron.
– Sună ca dracu’.
– Să fim rezonabili. Sunt aceleași litere.
– Dar parcă nu prea sună bine să avem un președinte pe nume Căcănaru într-o țară pe nume Maronia.
– Numele Căcănaru vine de la o veche familie nobiliară germană, pe nume Arschloch, familie înrudită cu ducii de Asshole, din Anglia. Împreună, cu Aydvitiții din Orientul Mijlociu, aceste nobile și respecatbile familii au stăpânit o lume-ntreagă. Deci, argumentul nu se susține. Numele Căcănaru este un nume prestigios, aristocratic.
– Discutabil. Totuși, garantezi că dacă ne vom numi maroni, ne dai bunăstarea?
– Să nu-mi spuneți mie Căcănaru dacă nu v-o dau.
– Bate palma.
– Poftim.
– Și-acum, ce urmează?
– Imnul de stat.
– Corect.
– Un, doi, trei – și!
– Deșteaaaptă-te marooone, din sooomnul…
Multe peripeții au mai trăit maronii în vremea lui Țuțu Căcănaru și multe lacrimi au văzut plaiurile marone până când, printr-o suprinzătoare și cosmică răsturnare de situație, planeta Pământ a devenit ținta unui atac al unei avansate civilizații extraterestre, în urma căruia românii au primit, efectiv, din cer, o nouă șansă de a-și lua înapoi numele și țara. Aș vrea să spun încă de pe-acum că au reușit dar, din păcate, nu mă lasă inima să-i fur cititorului bucuria de a citi întreaga, spectaculoasa și minunata poveste cu final stelar din cartea ”Viața lui Țuțu Căcănaru, între putere și pârnaie”.
În curând, în librării.”